Hai sa ne facem ca muncim
Odata cu deja “media criza” a aparut, in anumite companii o precipitare in ceea ce priveste managementul si timpii de lucru. Supraveghetorul, fie el manager, team leader, administrator etc. a ajuns la concluzia ca eficientizarea inseamna un timp de lucru mai lung si un efort pronuntat. Cu toate ca, o astfel de abordare este la prima vedere legitima, pe termen lung si la nivel general aduce reale pejudicii intregii activitati. Activitatea de productie/prestare de servicii, de astazi, este compusa din multe procese automatizate, asistate de unitati de procesare (calculatoare) care elibereaza timpi pentru o abordare umana in punctele cheie ale proceselor importante. Felul in care se descurca in cadrul proceselor cheie, de importanta strategica pentru companie, face separatia intre angajati eficienti si ineficienti economic. Pe scurt, fata de epoca industriala – in care existau multi angajati cu o eficenta de productie mica – astazi, exista putini angajati, asistati de echipamente performante, care obtin o eficienta superioara. Pe caz concret: Criza economica mondiala a afectat foarte mult vanzarile (fie ele de produse sau servicii). Exista o abordare de management astazi, in Romania, care indeamna la o diversificare si multiplicare a sarcinilor de serviciu – pornita din incompetenta manageriala in ceea ce priveste functionalitatea sistemului ca tot – prin care, nu numai ca nu se creste eficienta ci se ajunge si la scaderi masive ale eficientei atinse in mod obisnuit. Elementele de nesiguranta in exercitarea atributiunilor de serviciu, cum ar fi : admolestarea si minimalizarea aportului adus in cadrul companiei, luarea unui numar mare de decizii (unele contradictorii) intro perioada de timp scurta (parte a strategiei anticriza), etc. , conduc la o stare de spirit generala, derizorie (un mediu de lucru neospitalier) ce se concretizeaza in cresterea peste masura a greselilor elementare per angajat. La fiecare angajat apare si se impleneteaza, un mecanism de aparare, numit printr-o sintagma stereotipa “a te face ca muncesti”. Profitul nu se face prin marirea numarului de ore de munca ci prin eficienta maxima in punctele cheie de productie/vanzare. Odata mecanismul pornit (scaderea eficientei angajatului in urma starii generale facandu-se simtita), se justifica luarea de masuri de eficientizare din partea managementului…numai ca, sa nu uitam….deja s-au luat cateva masuri…si s-a ajuns la situatia data. O noua abordare a problemei (de data asta legitima), nu mai are eficienta scontata…si, ducand discutia mai departe, chiar poate scadea si mai mult eficienta. Am intrat intr-o spirala care ne duce intr-un singur loc….si anume: jos – spre faliment. Cum evitam aceasta criza? Simplu. Facem o analiza adecvata functionalitatii sistemice si implementam, cu grija solutii acolo unde este intr-adevar necesar. Angajatul stie ca mediul economic este altul, stie ca trebuie sa reactioneze profesional in cazul unei schimbari a pietei….nu are nevoie de admolestari inutile intr-o perioada de dezamagire economica generala.
Etichete:angajat, angajator, companie, criza, eroare, firma, remarca, strategie
Loading ...