Operatia estetica sau cum inselam natura?

Teoria evolutionista a avut parte de acceptari si respingeri in intreaga societate occidentala in functie de mai multe conditii sociale, economice, politice si culturale. Daca in era comunista a fost ridicata la rangul de singura teorie viabila, astazi exista voci care considera ca si teoria creationista este plauzubila. Lasand la o parte divergentele de perspectiva un lucru e clar: lumea evolueaza, organismele evolueaza. Orice fiinta tinde catre perfectiunea data de stimuli interni sau externi. Si omenirea simte acceasi presiune. Ca este vorba de stimuli externi (temperatura, umiditate etc.) sau stimuli interni( credinta, cultura, societate, etc.) ne schimbam pentru a ajunge in varful ierarhiei. Vreau sa ma opresc asupra unui singur fapt si anume modificarea externa artificiala – operatia estetica (nu estetica reparatorie ci estetica idealista). Stim, conform culturii sociale in care sunt crescuti, sa apreciem frumusetea (asa cum ne este prezentata sau ne dorim sa fie prezentata in societate). Se considera (indreptatit sau nu) ca un barbat sau o femeie care are atasata eticheta sociala de frumos, frumoasa are sanse mai mari de reusita in cadrul societatii. Privita dintr-o perspectiva ce tine mai mult de instinctual acest rationament este corect. Reglarea gradului de “frumusete – uratenie” se face prin selectie naturala, generatie dupa generatie si nu tine de regula, de trendul social curent. Insa noi ce facem? Vrem totul acum si aici… Nu mai avem rabdarea combinatiilor genetice reusite ci urmam turma :daca isi face toata lumea eu de ce nu mi-as face operatie estetica?.  Exista un studiu cu privire la multumirea indivizilor in ceea ce priveste aspectul exterior. In el se vorbeste de o scadere dramatica a multumirii fata de felul in care aratam. Astfel, modificandu-ne exterior contribuim la cresterea influentei imaginii standard de individ social si, mai grav, ne condamnam si copiii la aplicarea acelorasi metode de matritare(stim ca defectul intiparit genetic se propaga, in general, si la generatiile urmatoare). Unde mai este fericirea…unde mai este multumirea de sine…? Cand ne raliem idealului ii condamnam si pe altii sa faca acelas lucru….Odata pornita, aceasta masinarie inglobeaza individ dupa individ si cultura dupa cultura. Uitam insa ca ceea ce ne face ceea ce suntem este insasi diferenta dintre noi. Imperfectiunea noastra, este frumusetea noastra!

Share

Etichete:, , , , , , ,

Leave a Reply