Si…a murit pasiunea.
A fost odata ca niciodata…un timp si un mediu prielnic sentimentelor…din pacate era demult …tare demult.
Ma intrebam de ce marii poeti si scriitori ai omenirii au trait in secolele XVII, XVIII, XIX? Ce conditii consonante au permis proliferarea imaginativa, culturala la asemenea nivel? Este posibil sa fi depasit o faza tehnologica dupa care cultura in loc sa avanseze, sa regreseze?
In Grecia antica filozofia a cunoscut o dezvoltare uluitoare si alaturi de ea s-au dezvoltat si celelalte stiinte. S-au pus bazele societatii si filozofiei moderne. Antichitatea nu a insemnat numai dezvoltarea de spatii ample in arhitectura ci si o dezvoltare culturala remarcabila. Odata cu invaziile barbare societatea occidentala a reactionat inchizandu-se (Evul mediu). Spatiile deschise au fost suprimate, au aparut cetatile cu ziduri inalte si groase si odata cu ele neincredere si teama de interactiune cu celalalt. Odata cu renasterea spatiul a inceput sa se deschida. Pictura renasterii a dat un impuls si celarlalte stiinte. Au fost reluate teme antice si s-au continuat teme vechi. Acum au inceput sa apara marele opere culturale pe care le pretuim atat de mult astazi. Nu vreau sa se inteleaga cu doar in secolele XVII, XVIII, XIX, insa, in aceasta perioada a existat un numar foarte mare de opere in toate domeniile de la arta la tehnica.
Astazi ma intreb: unde sunt astazi poeziile de altadata? Unde sunt sentimentele materializate prin sacrificii supreme? Unde sunt adevaratele iubiri? Unde este lipsa interesului material si nevoia de luminare spirituala? Comunicatiile au explodat odata cu aparitia internetului si a telefoniei mobile. Acum e foarte simplu sa auzi vocea iubitei. Nu trebuie sa ii mai asterni pe hartie o poezie…i-o poti recita direct de pe mobilul 3G. Organismele noastre sunt imbatate de tot ceea ce este in jur. Vrem sa iubim dar in acelas timp vrem sa mancam, vrem sa detinem si vrem sa fim cinstiti de altii. Nu ne dam seama ca sunt sentimente ce trec dincolo de orice, chair dincolo de moarte si nu nevoia de satietate ne face sa renuntam la totul intr-o clipa pentru cineva… Cuvinte-amestecate, ganduri si simtaminte care nu isi asteapa randul ne bombardeaza zi de zi….fara sa stie ca nu le poti face fata decat pe rand….pentru ca altfel nu se mai intelegem nimic. Ca o consecinta: asa actionam si noi astazi in societate. Cu cat creste numarul de locuitori in orase, cu atat suntem mai singuri si mai vidati interior. Poate ca si din cauza asta visele se prabusesc in fractiuni de secunda, lovite cu bestialitate de realitatea cruda. In plus insa avem si mijloace sa le prabusim. Putem, pentru ca avem tehnologia necesara. Am devenit “blogeri” (urasc cuvantul asta – este un barbarism notoriu), nu mai ne numim scriitori(sau macar scribi). Am uitat zgomotul penitei pe pagina alba de hartie…..sau poate nu l-am auzit niciodata….salvam copacii, insa pe noi cine ne salveaza de ignoranta de astazi? Am vazut articole, pe bloguri, ce contineau greseli elementare de limba “singuru-l”, “vitor”…si asteptam “o lume mai buna”. Nu mai spun ca in proportie mare, muzica ascultata astazi se axeaza pe etalarea bunastarii. Adica pe fix ceea ce ar trebui sa declaram la FISC… Sincer, nu ma intereseaza ce asculta si ce cred altii…insa traiesc in acelas mediu contaminat cu o astfel de “arta”… Ce sadesti asta ai. Ne “upgradam” tehnologic an de an insa o sa coboram pe scara culturala…ne prabusim in mediocru…. Nu sunt ipocrit. Nu tot ce este in societatea de astazi este dezumanizant si nociv cultural. Am invatat sa fim mai toleranti. Am invatat sa fim mai deschisi si mai increzatori. Am inca incredere in institutiile politice, sociale, economice actuale. Spun numai un singur lucru si anume ca ar trebui sa ne vedem mai intai ca oameni, ca individualitati complexe, cu nevoi fizice dar si spirituale, cu vise dar si cu cosmaruri si abia apoi ca pioni intro societate globala. Poate ca astfel am reinvia vechile pasiuni…
Etichete:arta, cultura, muzica de astazi, poeti, scrieri, scriitori, secolul XIX, secolul XVII, secolul XVIII
Loading ...