Epoca tuturor si a nimanui
S-au dus vremurile in care ne puteam izola in societate. A trecut timpul individualismului creational rasplatit in cadrul prelegerilor stiintifice. Societatea informationala a zilelor noastre ne-a adunat pe toti intr-o mare multime, pe un stadion social in care toti suntem suporterii unor echipe politice, stiintifice, sociale, economice si actionam ca atare temandu-ne ca timpul sa nu treaca si sa se auda fluierul final inainte de a ne manifesta. Individualitatea se estompeaza pe zi ce trece. Vedem doar imagini aparent individuale cand in mod normal sunt sustinute de intregi grupuri de interese. Asa cum spunea Gustave Le Bon in lucrarea sa “Psihologia multimilor” multimile sunt irationale, profund emotionale, capabile doar de rationamente simple (primare). Reactia la emotii puternice fac din multime un organism usor de indrumat. Controlul maselor inseamna succesul politic. Individualitatea sporeste dificultatea controlului. Ca exemplu putem lua perioada comunista in care tehnicile de reeducare au fost folosite pe scara larga. Insa aceste tehnici erau folosite individual, nu in masa. Constrangerea maselor prin forta bruta poate degenera in razboi civil( asa cum se intampla in multe state din America de Sud). Masele sunt conduse doar prin propaganda. Dorinta era: limitarea individului si crearea de multimi manipulabile. Grupurile profesionale reprezentau mase uniforme care puteau fi intuite mai usor (au nevoie de salopete albastre, au nevoie de masti de protectie, de cantine suplimentare….) din cauza acasta se si punea atat de mult accentul pe organizatiile muncitoresti. Strangerea in aceste grupuri presupunea un control facil, iar daca prezenta in cadrul multimii nu se realiza, se trecea la coercitie sociala sau chair fizica. Astazi vrem sa credem ca s-au schimbat multe, dar este intradevar asa? Nu ne mai adunam pe stadioane insa suntem cu totii…telespectatori. Privim cu totii o telenovela orchestrata la scara mare. Alegem emotional si ne raliem functie de afinitatea exterioara. Suntem superficiali si ne place sa credem ca detinem adevarul absolut. De la sunetul de manele printre bordeie cu antene parabolice pana la plasme cu telenovele tot omul crede ca este singurul stapan al destinului sau….si poate ca asa este.
Etichete:control, grup, grupuri, informationala, manipulare, Media, multime, multimi, psihologia multimilor, societate, telespectatori